Eliminare. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al bromurii de tiotropiu este de 5 – 6 zile după inhalare. După administrarea intravenoasă a unei doze la voluntari tineri sănătoşi, clearance-ul total a fost de 880 ml/min, cu o variabilitate interindividuală de 22%. Bromura de tiotropiu administrată intravenos se excretă în special prin urină sub formă nemodificată (74%). După inhalare de pulbere uscată, eliminarea urinară reprezintă 14% din doză, restul, sub formă de medicament neabsorbit din intestin, se elimină în principal prin materiile fecale. Clearance-ul renal al bromurii de tiotropiu depăşeşte clearance-ul creatininei, indicând secreţia substanţei active în urină. La pacienţi cu BPCO, după inhalarea cronică o dată pe zi, starea de echilibru farmacocinetic a fost atinsă după 2 – 3 săptămâni, fără acumulări ulterioare.
Linearitate/non-linearitate. Bromura de tiotropiu a dovedit o farmacocinetică lineară la doze terapeutice, atât în cazul administrării intravenoase cât şi în cel al inhalării de pulbere uscată.
c) Caracteristici la pacienţi
Pacienţi vârstnici. Aşa cum este de aşteptat în cazul tuturor medicamentelor cu excreţie predominant renală, vârsta înaintată a fost asociată cu scăderea eliminării renale de bromură de tiotropiu (de la 326 ml/min la pacienţi cu BPCO < 58 de ani, la 163 ml/min la pacienţii cu BPCO > 70 ani), ceea ce poate fi explicat prin scăderea funcţiei renale. După inhalare, excreţia bromurii de tiotropiu în urină a scăzut de la 14% (voluntari tineri sănătoşi) la aproximativ 7% (pacienţi cu BPCO), totuşi, concentraţiile plasmatice nu s-au modificat semnificativ cu creşterea în vârstă la pacienţii cu BPCO, dacă se compară cu variabilitatea inter- şi intra-individuală (43% creştere în ASC0-4h după inhalare de pulbere uscată).
Pacienţi cu insuficienţă renală. La fel ca şi în cazul celorlalte medicamente care se excretă predominant renal, afecţiunile renale au fost asociate cu concentraţii plasmatice crescute şi clearance renal redus al medicamentului, atât după perfuzie intravenoasă cât şi după inhalare de pulbere uscată. Insuficienţa renală uşoară (ClCR 50-80 ml/min), care se observă adesea la pacienţii vârstnici, a determinat creşterea uşoară a concentraţiilor plasmatice de bromură de tiotropiu (39% creştere a ASC0-4h după administrare intravenoasă). La pacienţii cu BPCO cu insuficienţă renală moderată – severă (ClCR < 50 ml/min), administrarea intravenoasă de bromură de tiotropiu a determinat dublarea concentraţiilor plasmatice (82% creştere a ASC0-4h), confirmată de concentraţiile plasmatice după inhalarea de pulbere uscată.