5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10B B12.
Glimepirida este un hipoglicemiant oral din grupa sulfonilureicelor. Poate fi folosit în diabetul zaharat non-insulinodependent.
Glimepirida acţionează în principal prin stimularea eliberării de insulină din celule pancreatice beta.
Ca şi la alte sulfonilureice acest efect se bazează pe creşterea răspunsului celulelor pancreatice beta la stimulul fiziologic cu glucoză. În plus, glimepirida pare să producă pronunţate efecte extrapancreatice, observate şi la alte sulfonilureice.
Eliberarea de insulină
Sulfonilureicele reglează secreţia de insulină prin închiderea canalelor de potasiu ATP-sensibile din membrana celulelor beta. Închiderea canalelor de potasiu induce depolarizarea celulelor beta şi rezultă, prin deschiderea canalelor de calciu, un influx de calciu în celule. Aceasta duce la eliberarea insulinei prin exocitoză.
Glimepirida are un grad mare de aderare la proteina membranei celulelor beta ce este asociată cu canalele de potasiu ATP-sensibile dar diferă de locul de legare obişnuit al sufonilureicelor.
Acţiune extrapancreatică
Efectele extrapancreatice sunt reprezentate de îmbunătăţirea sensibilităţii ţesuturilor periferice la insulină şi scăderea captării insulinei de către ficat.
Captarea glucozei din sânge de către muşchii periferici şi ţesutul adipos se produce cu ajutorul unor proteine speciale de transport, localizate în membrana celulară. Transportul glucozei către aceste ţesuturi este o etapă de limitare în utilizarea glucozei. Glimepirirda creşte foatre rapid numărul de molecule active de transport al glucozei în plasma membranelor miocitelor şi lipocitelor, rezultând stimularea captării glucozei.
Glimepirirda creşte activitatea fosfolipazei C glicozil-fosfatidilinozitol-specifice ceeea ce poate fi corelat cu lipogeneza şi glicogeneza indusă de medicament în miocitele şi lipocitele izolate.
Glimepirirda inhibă sinteza glucozei în ficat prin creşterea concentraţiei intracelulare de fructoză-2,6-bifosfat, care la rândul său inhibă gluconeogeneza.
Generalităţi
La persoane sănătoase, doza orală efectivă minimă este de aproximativ 0,6 mg. Efectul Glimepirirdei este dependent de doză şi este reproductibil. Răspunsul fiziologic la efort fizic acut, reducerea secreţiei de insulină sunt totuşi prezente sub tratament cu glimepiridă.
Nu s-a evidenţiat o diferenţă semnificativă la administrarea produsului medicamentos cu 30 minute sau imediat înaintea mesei. Un control metabolic bun per 24 ore se atinge la diabetici cu o singură doză orală pe zi.
Deşi hidroxi metabolitul glimepirirdei a produs o scădere mică dar semnificativă a glucozei serice la persoane sănătoase, el este responsabil doar pentru o mică parte din efectul medicamentului.