4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică foarte rară, dar severă, care poate să apară datorită acumulării metforminei. Cazurile raportate de acidoză lactică la pacienţii aflaţi în tratament cu metformină au apărut în special la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei lactice poate fi şi trebuie redusă şi prin evaluarea altor factori de risc asociaţi, cum sunt controlul insuficient al diabetului zaharat, cetoza, repausul alimentar prelungit, ingestia excesivă de alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice afecţiune asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Acidoza lactică este caracterizată prin dispnee de tip acidotic, durere abdominală şi hipotermie urmate de instalarea comei. Semnele de laborator diagnostice sunt scăderea pH-ului sanguin, concentraţii plasmatice ale lactatului mai mari de 5 mmol/l şi o creştere a hiatusului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă este suspectată apariţia acidozei metabolice, tratamentul trebuie oprit şi pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct. 4.9).
Funcţia renală
Deoarece metformina este excretată prin rinichi, valorile creatininemiei trebuie măsurate periodic:
– cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală
– cel puţin de două sau patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininemiei la limita superioară a valorilor normale şi la vârstnici.
Diminuarea funcţiei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie acordată în situaţiile în care funcţia renală poate deveni insuficientă, de exemplu: în cazul iniţierii terapiei antihipertensive sau diuretice sau la debutul tratamentului cu AINS.
Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă