5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu a fost efectuat întregul set de studii preclinice convenţionale cu escitalopram deoarece studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile similare. De aceea, s-a considerat că toate informaţiile obţinute pentru citalopram pot fi extrapolate la escitalopram.
Escitalopramul şi citalopramul au produs toxicitate cardiacă, inclusiv congestie cardiacă, după câteva săptămâni de tratament în studii toxicologice comparative efectuate la şobolan în care s-au utilizat doze care au produs o toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai curând cu vârful concentraţiilor plasmatice decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile plasmatice maxime fără efect terapeutic au fost mai mari (de 8 ori) faţă de dozele utilizate în practica clinică, în timp ce ASC pentru escitalopram a fost numai de 3-4 ori mai mare decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6-7 ori mai mare decât în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt probabil datorate influenţei exagerate asupra aminelor biogene, cum ar fi efectele farmacologice secundare până la primare, consecinţă a efectelor hemodinamice (redducerea fluxului coronarian) şi ischemiei. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram, nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.
După tratamentul prelungit cu escitalopram şi citalopram la şobolan s-a observat o creştere a conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, ca de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului. Valorile acestor concentraţii în epididim şi ficat au fost similare celor de la om. Efectul este reversibil după încetarea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării multor medicamente cu caracter cationic amfifilic. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.
Au fost observate efecte embriotoxice în studiile de toxicitate la şobolan (reducerea greutăţii fetale şi întârzierea reversibilă în osificare) la expuneri (exprimate prin ASC) în exces faţă de valorile din practica clinică. Nu s-a remarcat o creştere a frecvenţei de apariţie a malformaţiilor. Un studiu pre- şi post-natale au indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de alăptare pentru expuneri (exprimate prin ASC) în exces faţă de cele utilizate clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: talc, croscarmeloză sodică, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: Opadry OY-S-28849 (hipromeloză 5 mPa.s., macrogol 400, dioxid de titan (E 171), apă purificată).