Administrarea concomitentă a Bisogamma şi a rezerpinei, alfa-metildopa, guanfacinei, clonidinei sau a glicozidelor cardiace poate determina o scădere semnificativă a frecvenţei cardiace sau întârzierea conducerii intracardiace.
În cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu clonidină şi a administrării concomitente a Bisogamma, tensiunea arterială poate să crească brusc. De aceea, tratamentul cu clonidină trebuie întrerupt numai după ce tratamentul cu Bisogamma a fost întrerupt cu câteva zile înainte. Ulterior, este posibilă întreruperea treptată a tratamentului cu clonidină.
Administrarea concomitentă a Bisogamma şi a noradrenalinei, adrenalinei sau a altor simpatomimetice (de exemplu, din siropurile pentru tuse sau soluţiile pentru ochi sau nas) poate determina creşterea tensiunii arteriale.
Administrarea concomitentă a derivaţilor de ergotamină şi a Bisogamma poate agrava tulburările circulaţiei periferice.
IMAO nu trebuie administraţi concomitent cu Bisogamma, deoarece această asociere determină hipertensiune arterială (vezi şi pct. Contraindicaţii).
În cazul administrării concomitente a Bisogamma şi a insulinei sau a antidiabeticelor orale, efectul poate fi potenţat, prelungit sau scăzut. Primele semne de hipoglicemie (în special tahicardie şi tremor) vor fi mascate sau diminuate. De aceea, este necesară monitorizarea regulată a glicemiei.
Rifampicina poate să scadă efectul antihipertensiv al Bisogamma 10.