Reactii adverse
Administrat in doza recomandata, Bactrim este in general bine tolerat. In cazul in care apar efecte secundare, acestea sunt in general usoare. S-au constatat urmatoarele efecte (in ordinea frecventei): Reactii adverse gastrointestinale: greata (insotita sau nu de voma), stomatita, diaree, cazuri rare de hepatita si cazuri izolate de enterocolita pseudomembranoasa. Eruptii cutanate de origine medicamentoasa: acestea sunt in general usoare, si pot fi rapid reversibile atunci cand se intrerupe medicatia. Cu multe alte medicamente, Bactrim a fost, in cazuri rare, asociat cu aparitia eritemului multiform, a sindromului Stevens-Johnson si a necrolizei epidemice toxice (sindromul Lyell). Majoritatea modificarilor hematologice observate, au fost usoare si asimptomatice; s-au dovedit a fi reversibile atunci cand s-a intrerupt terapia. Modificarile cele mai comune constatate au fost leucopenia, neutropenia si trombocitopenia. Foarte rar, pot aparea agranulocitoza, anemia megaloblastica, pancitopenia sau purpura. Ca si in cazul oricarui alt medicament, pot aparea reactii alergice la pacientii care sunt hipersensibili la substanta activa. In cazuri rare, s-au observat infiltrate pulmonare, de tipul celor care apar in alveolita eozinofilica sau alergica. Acestea se pot manifesta prin simptome cum ar fi tusea sau dificultati de respiratie. In cazul in care astfel de simptome apar in mod neasteptat sau se inrautatesc, pacientul va fi reevaluat, iar oprirea tratamentului cu Bactrim trebuie avuta in vedere. In cazuri rare, s-au observat simptome de meningita aseptica, sau de tip meningeal. Administrarea intramusculara a Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, mai ales sub forma de durere, iritatie si infiltratie, dar acestea nu au fost mai pronuntate fata de cele produse de alte antiinfectioase administrate intramuscular. Perfuzia intravenoasa cu Bactrim a produs ocazional efecte secundare locale, sub forma de durere venoasa usoara pana la moderata, si flebita.
Interactiuni
S-a observat o incidenta marita a trombocitopeniei, insotita de purpura, la pacientii in varsta care beneficiau de tratament asociat cu anumite diuretice, mai ales tiazidice. S-a observat ca Bactrim poate prelungi timpul protrombinei, la pacientii carora li se administreaza anticoagulantul warfarina. Acest lucru se va avea in vedere atunci cand se prescrie Bactrim pacientilor care beneficiaza de terapie cu anticoagulante. In astfel de cazuri, este necesar sa se determine din nou timpul de coagulare. Bactrim poate inhiba metabolismul hepatic al fenitoinei. S-a observat o crestere cu 39% a timpului de injumatatire a fenitoinei si o scadere cu 27% a clearance-ului metabolic al fenitoinei, dupa administrarea Bactrim in doze clinice normale. Daca cele doua medicamente sunt administrate concomitent, este important sa se supravegheze efectul excesiv al fenitoinei. Sulfonamidele pot de asemenea antrena desfacerea metotrexatului legat de proteinele plasmatice, marind astfel concentratiile de metotrexat liber. Bactrim poate afecta de asemenea doza necesara de medicamente hipoglimice. S-a observat, ocazional, ca pacientii carora li se administreaza pyrimetamin ca profilaxie impotriva malariei in doze care depasesc 25 mg saptamanal, pot face anemie megaloblastica daca li se administreaza concomitent Bactrim. S-a observat o deteriorare reversibila a functiei renale, la pacientii tratati cu TM-SMZ si ciclosporina, dupa transplant renal. Influente asupra unor teste de laborator: Bactrim, in special componenta TM, poate influenta testul de determinare a metotrexatului seric, unde este utilizata tehnica legarii competitive de proteinele plasmatice, proteina de legare fiind dihidrofolat reductoza bacteriana. Prezenta TM si SMZ poate de asemenea influenta testul Jaffe “alkaline picrate reaction” pentru creatinina, facand ca valorile din domeniul normal sa fie marite cu aproximativ 10%.
Observatii speciale
Acest medicament nu va fi utilizat dupa termenul de expirare (EXP), marcat pe ambalaj.
Farmacocinetica
Proprietatile farmacocinetice ale TM si ale SMZ sunt foarte asemanatoare. Dupa administrarea unei doze de 160 mg TM + 800 mg SMZ, concentratiile plasmatice maxime sunt de 1,5-3 mcg/ml in cazul TM si de 40-80 mcg/ml, pentru SMZ. Daca se administreaza doze repetate, la interval de 12 ore, concentratia se stabilizeaza la acest nivel, si in acest fel nu exista pericolul de acumulare. Volumul de distributie al TM este de 9-133 l si cel al SMZ de 10-16 l. Timpul de injumatatire prin eliminare al celor doua componente este de asemenea foarte asemanator (10 ore in medie pentru TM si 11 ore pentru SMZ). La concentratiile mentionate mai sus, 42-46% din TM si 66% din SMZ se leaga de proteinele plasmatice. Studiile facute atat pe animale, cat si pe oameni au demonstrat ca difuziunea Bactrim in tesuturi este buna. Cantitati mari de TM si cantitati mai mici de SMZ trec din circuitul sanguin in lichidul interstitial si in alte lichide extra-vasculare din corp. Totusi, cu actuala combinatie din Bactrim, concentratiile de TM si SMZ sunt mai mari decat concentratiile minime inhibitorii pentru majoritatea organismelor patogene. Ambele substante, cat si metabolitii acestora sunt eliminati aproape in intregime prin rinichi, aproximativ 50% din doza de TM si 20% din doza de SMZ fiind excretate sub forma nemodificata. Metabolitii SMZ sunt inactivi din punct de vedere antibacterian, in timp ce unii dintre metabolitii TM sunt activi.