Vârstnici
La pacienţii peste 65 ani, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg nebivolol pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg nebivolol. Cu toate acestea, având în vedere experienţa limitată la pacienţii peste 75 ani, este necesară prudenţă, iar aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Insuficienţă cardiacă cronică stabilă
Tratamentul cu Nebilet trebuie iniţiat gradat, cu doze crescând după următoarea schemă terapeutică:
Doză cea mai mică recomandată de 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, poate fi crescută în funcţie de toleranţă, la intervale de 14 zile cu câte 2,5 mg nebivolol, până la o doză de 10 mg nebivolol, administrată o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 10 mg nebivolol o dată pe zi.
În special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (NYHA ≥ III) şi/sau în cazul tratamentului cu doze mari de diuretice, scăderea tensiunii arteriale poate fi intensificată după administrarea primei doze de Nebilet, precum şi în cazul creşterii dozelor. Aceşti pacienţi trebuie supravegheaţi de un medic timp de aproximativ 2 ore după administrarea primei doze de Nebilet, precum şi după creşterea dozelor, pentru a evita apariţia unor reacţii hipotensive necontrolate.
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi, nu s-au efectuat studii. De aceea, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.
Reacţii adverse
Cele mai multe reacţii adverse sunt medii spre moderate. Cele mai frecvente evenimente adverse ( incidenţa sub 1-10% ) sunt: dureri de cap, ameteală, oboseală şi parestezie. Alte evenimente adverse, raportate de ce cel puţin 1% dintre pacienţi, sunt: diaree, constipaţie, greaţă, dispnee şi edem.
Evenimente adverse tipice antagoniştilor beta-adrenergici, raportate de mai puţin de 1% dintre pacienţii trataţi cu Nebilet sunt: bradicardie, conductivitate atrio-ventriculara încetinită/bloc atrio-ventricular, hipotensiune, insuficienţă cardiacă, (creşterea ) claudicaţiei intermitente, vedere diminuată, impotenţă, depresie, coşmaruri, dispepsie, flatulenţă, vomă, bronhospasm, erupţii.
Au mai fost raportate următoarele evenimente adverse, datorate antagoniştilor beta-adrenergici: halucinaţii, psihoze, confuzii, extremităţi reci, cianotice, fenomen Raynaud, ochi uscaţi şi toxicitate oculo-mucocutanoasă de tip practolol.
Supradozaj
Nu există date disponibile cu privire la supradozajul Nebilet. În general, pentru beta blocante se cunosc următoarele date:
Simptome
Simptomele supradozajului blocantelor beta-adrenergice sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm şi insuficienţă cardiacă acută.
Tratament
În caz de supradozaj sau de hipersensibilitate, pacientul trebuie monitorizat atent şi tratat într-o unitate de terapie intensivă. Trebuie măsurată glicemia. Absorbţia oricărui rest de medicament rămas în tractul gastro-intestinal poate fi prevenită prin lavaj gastric şi administrare de cărbune activat şi de laxative. Poate fi necesară ventilaţie mecanică. Bradicardia sau reacţiile vagale excesive trebuie tratate prin administrarea de atropină sau metilatropină. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate prin administrarea de plasmă/substituienţi de plasmă iar dacă este necesar, catecolamine. Efectul beta-blocant poate fi contracarat prin administrarea intravenoasă lentă de clorhidrat de izoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 μg/minut sau dobutamină, începând cu 2,5 μg/minut, până când se obţine efectul necesar. În cazurile care nu răspund la tratament, isoprenalina poate fi administrată în asociere cu dopamina. Dacă nici în acest fel nu se obţine un răspuns, trebuie luată în considerare administrarea intravenoasă de 50-100 μg glucagon/kg. Dacă este necesar, administrarea trebuie repetată în interval de o oră cu 70 μg glucagon/kg. În cazuri extreme de bradicardie rezistentă la tratament, se poate monta un pacemaker.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.