Clonidina
Blocantele beta-adrenergice cresc riscul de rebound al hipertensiunii arteriale după întreruperea bruscă a tratamentul cronic cu clonidină.
Digitalice
Administrarea concomitentă a glicozidelor digitalice cu blocantele beta-adrenergice poate determina creşterea timpul de conducere atrio-ventriculară. Studiile clinice cu nebivolol nu au evidenţiat nici o interacţiune. Nebivololul nu influenţează farmacocinetica digoxinei.
Insulină şi antidiabetice orale
Deşi Nebilet nu influenţează valoarea glicemiei, poate masca anumite manifestări clinice ale hipoglicemiei (palpitaţii, tahicardie).
Anestezice
Utilizarea concomitentă a blocantelor beta-adrenergice şi anestezicelor poate atenua tahicardia reflexă şi poate creşte riscul de apariţie al hipotensiunii arteriale. Anestezistul trebuie informat dacă pacientul utilizează Nebilet.
Altele
Utilizarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) nu a influenţat efectul de scadere a hipertensiunii arteriale al Nebilet.
Administrarea concomitentă de cimetidină creşte concentraţia plasmatică a nebivololului, fără a influenţa efectul clinic al acestuia. Administrarea concomitentă de ranitidină nu afectează farmacocinetica nebivololului. Dacă Nebilet se administrează concomitent cu ingestia de alimente şi dacă se administrează antiacide între mese, cele două medicamente pot fi administrate concomitent.
Administrarea nebivololului în asociere cu nicardipină creşte uşor concentraţiile plasmatice ale celor două substanţe, fără a le influenţa efectul clinic. Administrarea concomitentă de alcool etilic, furosemid sau hidroclorotiazidă nu a afectat farmacocinetica nebivololului. Nebivololul nu a afectat farmacocinetica şi famacodinamia warfarinei.
Simpatomimeticele pot contracara efectul blocantelor beta-adrenergice. Agenţii beta-adrenergici pot determina apariţia activităţii alfa-adrenergice neblocate a simpatomimeticelor, cu efecte atât alfa cât şi beta-adrenergice (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc atrioventricular).
Administrarea concomitentă de antidepresive triciclice, barbiturice şi fenotiazine poate potenţa efectul hipotensiv.
Deoarece metabolizarea nebivololului implică izoenzima CYP2D6, administrarea concomitentă de inhibitori ai recaptării serotoninei, dextrometorfan sau alte substanţe care sunt metabolizate în principal pe această cale, poate determina un comportament similar al acetilatorilor rapizi cu cei lenţi.
Atenţionări speciale
Următoarele atenţionări se referă la blocantele beta-adrenergice în general.
Aparat cardiovascular
În general, blocantele beta-adrenergice nu trebuie utilizate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă netratată, cu excepţia cazului în care starea acestora a fost stabilizată.
La pacienţii cu boală cardiacă ischemică, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt gradat, de exemplu într-un interval de 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, trebuie început concomitent un tratament de înlocuire, pentru a preveni agravarea anginei pectorale.
Blocantele beta-adrenergice pot determina bradicardie: dacă alura ventriculară scade sub 50-55 bătăi/min în repaus şi/sau pacientul prezintă simptome sugestive de bradicardie, doza trebuie scăzută.
Blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă:
– la pacienţii cu tulburări circulatorii periferice (boală sau sindrom Raynaud, claudicaţie intermitentă) deoarece poate determina agravarea acestor afecţiuni;
– la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, datorită efectului dromotrop negativ al beta-blocantelor;
– la pacienţii cu angină Prinzmetal datorită vasoconstricţiei coronariene mediată de receptorii alfa, neblocaţi: blocantele beta-adrenergice pot creşte frecvenţa şi durata crizelor anginoase.