In stadiile tardive ale tratamentului pot aparea miscari involuntare de tip coreiform sau atetozic. Acestea pot fi de regula eliminate sau reduse pana la un nivel tolerabil, prin scaderea dozelor. O crestere ulterioara a dozelor, pentru obtinerea unui efect terapeutic mai bun, poate fi incercata fara a fi urmata in mod obligatoriu de reaparitia reactiilor adverse. Cresterea concentratiei serice a transaminazelor si/sau fosfatazei alcaline, de obicei de mica importanta, fara a fi depasit pragul superior al normalului, a fost uneori observata. In cateva cazuri au fost semnalate trombocitopenii si/sau leucopenii tranzitorii sau anemie hemolitica de mica intensitate. Cu toate acestea, in conditiile unei terapii de lunga durata este necesar controlul periodic al hemoleucogramei, dar si al functiei hepatice si renale. Au fost observate si tulburari nervoase centrale (insomnie, agitatie, rareori psihoze si/sau reactii psihotice – in special la varstnici).
Interactiuni:
Madopar poate potenta efectul simpatomimeticelor administrate concomitent. In aceasta situatie, este necesara o supraveghere atenta a aparatului cardiovascular, iar dozele de simpatomimetice vor trebui sa fie reduse. Monitorizarea tensiunii arteriale este necesara atunci cand Madopar este administrat concomitent cu medicamente hipotensoare, din cauza efectului aditiv pe care acesta il exercita. Medicamentele neuroleptice actioneaza ca antagonisti ai Madopar. Efectul produs de levodopa poate fi anihilat de vitamina B6. Acest antagonism nu apare daca levodopa este asociata cu un inhibitor de decarboxilaza, astfel incat Madopar poate fi concomitent cu preparatele polivitaminice ce contin si vitamina B6. Asocierea Madopar cu alte antiparkinsoniene (anticolinergice, amantadina, agonisti ai dopaminei) este posibila, dar isi potenteaza reciproc atat efectele dorite, cat si cele nedorite.
Supradozare:
Cele mai obisnuite semne de supradozare sunt miscarile involuntare, confuzia, insomnia si mult mai rar greata, voma sau aritmiile cardiace. Contracararea supradozarii consta in spalatura gastrica, monitorizare cardiaca (EKG) si a respiratiei. Uneori poate fi necesara administrarea de stimulenti respiratorii si/sau antiaritmice sau, la nevoie, neuroleptice.
Contraindicatii:
Pacientii nu trebuie sa utilizeze inhibitori de monoaminooxidaza, cu exceptia selegilinei, in perioada tratamentului cu Madopar. Madopar nu trebuie administrat la pacientii cu decompensari grave, endocrine, renale, hepatice sau cardiace si nici la cei cu psihoze sau nevroze psihice severe. Madopar nu va fi administrat la pacienti sub 25 de ani (dezvoltarea scheletului osos trebuie sa fie completa) sau la femeile insarcinate. Daca sarcina apare la o femeie aflata sub tratament cu Madopar, medicamentul trebuie sa fie intrerupt imediat. Masurarea recenta a presiunii intraoculare este necesara la pacientii cu glaucom supusi terapiei cu Madopar. Controale periodice cardio-vasculare (inclusiv EKG) trebuie efectuate la toti pacientii care au prezentat in antecedente un infarct miocardic, insuficienta coronariana sau o aritmie cardiaca. O atentie deosebita va fi acordata si pacientilor cu antecedente de ulcer gastric sau osteomalacie. Cu exceptia urgentelor, Madopar va fi oprit cu cel putin 12-14 ore inainte de efectuarea unor interventii chirurgicale care necesita anestezie generala (din cauza interactiunilor medicamentoase – vezi interactiuni). Dupa interventia chirurgicala, terapia cu Madopar va fi reluata, crescandu-se in mod gradat dozele pana la atingerea nivelului preoperator. Daca pacientul trebuie operat de urgenta, fara ca terapia cu Madopar sa fi fost oprita in prealabil, se va evita anestezia cu ciclopropan sau halotan.