De asemenea, înaintea începerii tratamentului cu hormoni tiroidieni trebuie exclusă sau tratată
funcţionarea independentă a glandei tiroide (autonomia tiroidiană).
În timpul tratamentului cu Euthyrox, sunt necesare verificări frecvente ale nivelurilor hormonilor
tiroidieni.
La pacienţii cu funcţia tiroidei redusă, apărută mai târziu (hipotiroidie secundară), este necesară
identificarea cauzei bolii înainte de începerea tratamentului cu hormoni tiroidieni şi, în cazul prezenţei
simultane a unei eventuale insuficienţe corticosuprarenaliene compensate, este necesară iniţierea
tratamentului corespunzător.
Dacă se suspectează leziuni tiroidiene autonome (zone din tiroidă care funcţionează independent), este
necesară efectuarea unui test TRH (test pentru hormon eliberator tiroidian) sau a unei scintigrafii de
supresie (explorare radiologică).
La pacientele cu hipotiroidie aflate în perioada de după menopauză, care prezintă un risc crescut de
reducere a masei osoase (osteoporoză), este necesar un control strict al funcţiei tiroidiene, pentru a se
evita creşterea concentraţiilor de Euthyrox din sânge.
Levotiroxina nu trebuie administrată la pacienţii cu hipertiroidie, cu excepţia cazurilor în care este folosită
ca adjuvant în tratamentul tireostatic al unei hipertiroidii.
În cazul în care, în timpul tratamentului, se schimbă Euthyrox cu un alt medicament ce conţine tot
levotiroxină, este necesară supravegherea parametrilor de laborator şi a răspunsului la tratament, în
vederea ajustării la nevoie a dozelor.